Avem grijă unii de alţii

În această săptămână specială, săptămâna MARE, noi echipa medicală #HUMANAMED am fost vizitaţi pentru analize de un tătic, care prin felul lui de a fi ne – a determinat să încetinim un pic din ritmul care ne caracterizează pe toţi.

Acest tătic a fost însoţit de o fetiţă, linistită, calmă, cuminte, poate prea linistită pentru cei sapte anisori pe care îi are. În timp ce tăticul era in sala de recoltare, eu am întrebat – o pe fetiţă ce ar vrea să facă acum, ce i – ar plăcea să facă. Ea mi – a răspuns  ,, mi – ar plăcea să mănânc pentru că mi-e  foarte foame”

Taticul ei a auzit discuţia şi după finalizarea actului medical a venit la mine şi mi-a spus  ,,îi este foame pentru că am trezit -o de dimineaţă  şi nu a apucat să mănânce, i-am spus că o aduc în excursie în Oradea, noi locuim la 30 km de oras. A trebuit să venim la Oradea pentru a o duce la psiholog, o să- i cumpăr un covrig şi o să i treacă foamea ’’ . Am întrebat ce e cu fetiţa, de ce are nevoie de psiholog iar tăticul mi a răspuns ,, am patru copii, fata cea mare are 16 ani, un băiat de 13 ani , pe aceasta fetita de 7 ani şi încă un băieţel de 1 an si sase luni. Ei plăng mult pentru că mama lor a plecat de acasă când cel mic avea 8 luni, le e foarte dor de mama lor şi eu nu ştiu cum să -i fac să nu mai plăngă. Şi eu am fost la psihiatru şi la psiholog pentru că nu am ştiut cum să mă descurc cu situaţia mea”

Am intrebat unde a plecat mama copiilor iar tăticul mi a răspuns ,,nu avea acte, a plecat acasă la ea, în Republica Moldova să -şi facă acte. Suntem impreună de 18 ani şi a plecat acum un an cand copilul cel mic avea 8 luni. Încă nu s-a intors, mi-a spus că se întoarce după ce şi face actele, copiii se usuca pe picioare de dorul mamei lor”

L-am întrebat cum se descurcă şi mi -a spus ,, am noroc cu fata cea mare  (16 ani ) e foarte cuminte, mă ajută cu măncarea, curatenia si are grija de ceilalţi copii. Face naveta zilnic la scoala 30 km dus, 30 km intors si invata foarte bine, mă ajută  mama mea atât cât poate , are 83 de ani şi o dor picioarele,foloseşte doua bastoane ca să se poata deplasa, mă folosesc de alocaţiile copiilor, mai am pensia mea, sunt pensionat de boală, în urmă cu mai mulţi ani  a dat o maşina peste mine şi mai am ajutorul de handicap al surorii mele, are 50 de ani şi este paralizată de când s-a născut pentru că s-a folosit forcepsul la nastere, ne descurcăm cum putem, oricum pe copii n-o să-i părăsesc .”

O situaţie foarte grea, parcă prea multe greutăţi pentru o singură casă!

Cine a primit şi a dăruit iubire maternă inţelege ce privaţiuni suportă aceşti patru copilaşi!

După  ce am auzit această poveste  dureroasă,  poveste ce ne-a determinat să ne simţim mici, foarte mici şi răsfăţaţi,  l -am rugat pe tătic  să revină peste doua zile după rezultatul analizelor medicale.În aceste doua zile,noi cei din laboratorul HUMANAMED împreună cu d – na Teodora Zah am pregatit hainuţe şi pachete cu alimernte pentru tătic şi copilaşii săi. Fetiţa care l-a insoţit pe tătic la analize m-a numit ,, mătuşa mea’’,  iar fetiţa cea mare m-a sunat şi ne-a mulţumit tutror pentru darurile care au ajuns la ei.

L- am rugat pe tătic să ne permită să păstrăm legătura cu dumnealui si cu cei patru copilaşi.Cred că este  foarte important ca acesti copilaşi să fie ajutaţi sa-şi creeze un vis, să înţeleagă cât de importantă este educaţia şi mai ales să înţeleagă că viaţa NU înseamnă abandon, lipsuri şi sărăcie.

#NeAjutămUniiPeAlţii

#DăruindCreemoLumeMaiBună

 

Acest articol a fost publicat în Featured. Salvează legătura permanentă.